Ce sunt meningioamele benigne?

Termenul de meningiom benign se referă la tumorile cerebrale benigne care afectează meningele dure. Meningioamele benigne se dezvoltă din celulele de acoperire ale meningelor moi și se formează în principal la vârsta adultă. Femeile începând cu al cincilea deceniu de viață sunt afectate de această boală cu o frecvență peste medie. Boala afectează femeile de aproximativ două ori mai des decât bărbații, dar rareori apare înainte de vârsta de 40 de ani.

Aproape 25 la sută din toate tumorile sistemului nervos central sunt meningioame benigne, care apar de obicei în cazuri izolate. Spre deosebire de meningioamele maligne, meningioamele benigne sunt bine delimitate și nu cresc în țesutul cerebral adiacent. În funcție de gravitatea tumorii și de tipul de tratament, șansele de recuperare sunt bune sau slabe. În orice caz, se recomandă reabilitarea după îndepărtarea chirurgicală a tumorii.

Care sunt diferitele tipuri de meningioame benigne?

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) face distincția între următoarele două grade în ceea ce privește meningioamele benigne:

• Gradul I al OMS: Men ingioamele reprezintă peste 85 % din toate meningioamele benigne, care pot fi, de obicei, îndepărtate complet prin intervenție chirurgicală și au un prognostic favorabil
• Gradul II al OMS: Meningioameleatipice reprezintă aproximativ 10 % din toate meningioamele benigne, care au un potențial de creștere crescut și au o rată de recidivă ridicată chiar și după îndepărtarea completă și cu succes a tumorii. Prin urmare, un meningiom atipic trebuie monitorizat în mod regulat după operație.

 
Al treilea grad OMS este meningiomul anaplastic, care este destul de rar și descrie o tumoare malignă a meningelui. Clasificarea tumorii în această schemă este importantă atât pentru tratament, cât și pentru prognostic.

Care sunt cauzele formării unui meningiom?

Un meningiom este cauzat de degenerarea unui anumit tip de celule. Motivele exacte ale acestei degenerări sunt încă neclare, dar medicii presupun că o predispoziție genetică ar putea contribui la dezvoltarea meningiomului. Alți factori de risc sunt radiațiile ionizante, motiv pentru care copiii care au fost tratați cu radioterapie pentru cancer au o tendință mai mare de a dezvolta meningioame.

Ce simptome poate provoca un meningiom benign?

Deoarece majoritatea meningioamelor benigne cresc destul de lent, boala poate evolua fără simptome o perioadă de timp. Doar târziu în evoluția bolii pot apărea simptome precum dureri de cap sau, mai rău, convulsii. Simptomele pot fi explicate prin faptul că tumora, care a devenit destul de mare, apasă pe alte regiuni ale creierului sau structuri nervoase. Pe lângă cele două simptome deja menționate, pot fi declanșate următoarele alte plângeri destul de nespecifice:

• Amețeli,
• Paralizie,
• Pierderea simțului olfactiv
• Vărsături,
• Tulburări de vedere până la paralizia mușchiului ocular,
• Tulburări respiratorii și/sau de conștiință,
• Creșterea tensiunii arteriale cu scăderea simultană a ritmului cardiac,
• Durere și/sau tulburări senzoriale,
• Tulburări de mers
• Disconfort la mersul la toaletă

 
Apariția și intensitatea diferitelor simptome depind de regiunea creierului pe care tumora o apasă.

Cum se diagnostichează un meningiom benign?

În cazul în care tumora este asimptomatică, aceasta este de obicei descoperită din întâmplare. Acesta poate fi cazul, de exemplu, prin procedurile imagistice obișnuite ale unei tomografii computerizate (CT) sau ale unei rezonanțe magnetice (RMN). În plus, se poate efectua o măsurare a fluxului sanguin al creierului și se poate lua o mostră de țesut din tumoră (biopsie). Meningioamele au, de obicei, o formă plată sau nodulară și sunt localizate, de obicei, în craniu. Mai puțin de zece la sută dintre toate tumorile cerebrale cresc în canalul spinal sau pe pielea măduvei spinării.

Cum se tratează un meningiom benign?

Dacă boala nu provoacă niciun simptom, la început nu este necesar niciun tratament. Același lucru este valabil și în cazul meningioamelor mici asimptomatice, care trebuie doar examinate la intervale regulate prin intermediul unei tomografii computerizate sau al unui RMN. Cu toate acestea, dacă meningiomul benign cauzează simptome, de obicei ar trebui să se încerce îndepărtarea chirurgicală a tumorii. În cazul unei tumori care are un grad de severitate I conform OMS, îndepărtarea chirurgicală completă este de obicei posibilă fără probleme. În cazul în care tumora este foarte vasculară, vasele de sânge pot fi închise prin așa-numita embolizare, care previne pierderea excesivă de sânge. În cazul în care meningiomul nu poate fi îndepărtat complet prin intervenție chirurgicală, celulele tumorale rămase sunt distruse după operație prin radioterapie.

Care este prognosticul pentru meningiomul benign?

Prognosticul pentru o vindecare completă depinde întotdeauna de gravitatea bolii. În cazul unei tumori de prima gravitate, sunt șanse mari ca tumora să poată fi îndepărtată complet, ceea ce crește, de asemenea, șansele unei vindecări complete. Un meningiom de tip II comportă riscul ca, chiar și după o operație reușită, tumora să crească din nou după un timp și să fie necesară o altă operație. O tumoare cerebrală malignă de tip III este periculoasă, deoarece poate face metastaze și are foarte puține șanse de vindecare. Rata generală de supraviețuire la 5 ani în cazul unui menigeom este de aproximativ 90 la sută. Cu toate acestea, indiferent dacă șansele de vindecare sunt bune sau rele, reabilitarea trebuie să urmeze întotdeauna tratamentul meningiomului.

Cum arată reabilitarea pentru meningiom?

Reabilitarea după tratamentul meningiomului poate fi fie în ambulatoriu, fie în regim de internare. În mod normal, pacienții ar trebui să urmeze o reabilitare neurologică după intervenția chirurgicală pentru meningiomul benign. Accentul se pune aici pe deficiențele cauzate de tumora cerebrală. Acestea pot include, de exemplu, deficite mentale, afectarea abilităților motorii, tulburări ale simțului echilibrului sau ale vorbirii și chiar paralizie.