Ce este carcinomul hepatic?
Carcinomul hepatic este denumit în mod colocvial și cancer hepatic și se referă la o boală malignă a celulelor hepatice. În Germania, carcinomul hepatic este considerat o boală tumorală relativ rară, care afectează, în medie, bărbații de peste 70 de ani și femeile de peste 72 de ani cu o frecvență peste medie. Medicii pot numi carcinomul hepatic și un cancer primar al ficatului, deoarece acesta își are originea în ficat. Carcinomul hepatocelular (HCC) este cel mai frecvent tip de cancer hepatic primar. Medicii vorbesc de cancer hepatic secundar atunci când tumori fiice (așa-numitele metastaze) de la alte tumori maligne s-au instalat în ficat. Acesta poate fi cazul, de exemplu, al cancerului de intestin sau al cancerului de stomac. Carcinoamele hepatice primare și secundare diferă unele de altele în ceea ce privește evoluția și tratamentul lor.
Care este funcția ficatului?
Ficatul (heparina) este cel mai greu organ uman și este considerat cea mai mare glandă din corpul uman. Aflat în partea superioară dreaptă a abdomenului, este situat direct sub diafragmă și este protejat de coastele inferioare. În calitate de organ metabolic central, ficatul îndeplinește sarcini vitale, cum ar fi producerea bilei, necesară pentru digestia grăsimilor, sau servește drept centru de detoxifiere a organismului, unde sunt descompuse substanțele nocive, cum ar fi drogurile sau alcoolul.
Cum se dezvoltă cancerul hepatic?
În Germania, majoritatea cazurilor de cancer hepatic (HCC) se datorează așa-numitului ficat micșorat (ciroză hepatică). Ciroza hepatică se referă la o remodelare cicatricial a țesutului hepatic, care se poate dezvolta ca urmare a unor leziuni hepatice pe termen lung și/sau a unei inflamații hepatice (hepatită) și care duce, de asemenea, la distrugerea celulelor hepatice. În mai puțin de 20 la sută din toate cazurile de cancer de ficat, nu există ciroză hepatică.
Ciroza hepatică și cancerul hepatic apar în principal din următoarele cauze:
- abuzul cronic de alcool: consumul regulat de alcool poate duce la o inflamație cronică a țesutului hepatic (hepatită alcoolică), care la rândul său poate fi cauza cirozei hepatice și a cancerului hepatic.
- infecții virale cronice, în special cu virusurile hepatitei C sau hepatitei B: în timp ce virusurile hepatitei B se transmit prin fluidele corporale și provoacă inflamația ficatului (hepatită), infecțiile cronice cu hepatită B apar cu precădere în Asia și Africa, în timp ce infecțiile cronice cu hepatită C sunt frecvente, în special în SUA, Europa și Japonia.
- Factori ocupaționali: Unele grupuri profesionale prezintă un risc crescut de cancer. Acestea sunt în principal ocupații care prezintă un risc crescut de infectare cu hepatita B și C, cum ar fi lucrătorii medicali care intră în contact crescut cu fluidele corporale. Vaccinările, de exemplu împotriva infecției cu hepatita B, pot reduce riscul.
- boala ficatului gras, care este cauzată de supraponderalitatea severă (obezitate) și/sau de diabetul zaharat de tip 2: Toxina de mucegai aflatoxină, care poate fi conținută, de exemplu, în produsele din cereale contaminate, poate contribui, de asemenea, la dezvoltarea carcinomului hepatic. Cu toate acestea, aflatoxina se găsește în principal în țările tropicale și subtropicale cu climă caldă și umedă. Pe lângă aflatoxină, obezitatea și diabetul zaharat pot, de asemenea, să crească în mod clar riscul de HCC.
- Medicamente: Dacă hormonii sexuali, cum ar fi contraceptivele orale (anticoncepționale) sau steroizii anabolizanți pentru dezvoltarea musculară sunt luați pe o perioadă mai lungă de timp, aceștia pot duce la afectarea ficatului și pot favoriza creșterea tumorilor hepatice.
- factori genetici: Diverse boli metabolice ereditare pot crește riscul de cancer hepatic. Printre acestea se numără în primul rând așa-numita boală de stocare a fierului (hemocromatoză), în care organismul este aproape supraîncărcat cu fier din cauza absorbției crescute de fier.
Ce simptome poate provoca carcinomul hepatic?
În stadiile incipiente, cancerul de ficat provoacă de obicei puține simptome, motiv pentru care cancerul de ficat este descoperit de obicei când tumora a atins deja o anumită dimensiune. În acest stadiu, pot apărea următoarele plângeri destul de nespecifice.
- o senzație de presiune în partea superioară dreaptă a abdomenului,
- pierdere nedorită în greutate,
- o îngălbenire a ochilor, precum și a pielii,
- o creștere a circumferinței abdomenului din cauza retenției de apă (hidropizie abdominală, ascită).
Cum se diagnostichează carcinomul hepatic?
În primul rând, medicul curant va face o anamneză medicală, întrebând despre bolile anterioare, obiceiurile de viață și plângerile. De asemenea, medicul va întreba dacă pacientul ia în mod regulat medicamente. Apoi, cavitatea abdominală este palpată în timpul unui examen fizic. În plus, testele de laborator pot oferi informații despre posibilele leziuni hepatice.
În cazul în care aceste examinări confirmă suspiciunea unui carcinom hepatic existent, se efectuează proceduri imagistice suplimentare. Se poate utiliza o procedură de imagistică transversală cu contrast în trei faze, dar se poate lua și o probă de țesut (biopsie hepatică).
Cum poate fi tratat carcinomul hepatic?
În funcție de mărimea tumorii, un carcinom hepatic este, de obicei, îndepărtat complet prin intervenție chirurgicală. În cazul în care tumora s-a extins deja considerabil sau dacă este vorba de o ciroză hepatică în stadiu terminal, se poate lua în considerare și un transplant de ficat. Cu toate acestea, pacientul trebuie de obicei să aștepte mult timp din cauza lipsei de disponibilitate a unui organ donator adecvat.
Metodele alternative de tratament pentru carcinomul hepatic constau în așa-numita chemoembolizare transarterială (TACE). După administrarea unui agent chimioterapeutic, alimentarea cu sânge a celulelor tumorale este închisă prin spumă de gel sau mici spirale metalice. Cu toate acestea, tumora poate fi distrusă prin căldură cu ajutorul unei așa-numite ablații prin radiofrecvență (RFA) sau ablație cu microunde (MWA). Cu toate acestea, această metodă de aplicare poate fi realizată numai pe tumori cu o dimensiune maximă de 5 cm.