Sari la conținutul principal

Ce este un glioblastom?

Un glioblastom este cel mai frecvent tip de tumoare cerebrală malignă care se formează din celulele de susținere din creier. Un glioblastom se dezvoltă de obicei într-un timp scurt și poate apărea oriunde în creier. Glioblastomul poate fi îndepărtat complet prin intervenție chirurgicală, dacă este posibil, și apoi tratat cu radioterapie sau chimioterapie, dar este incurabil. Prin urmare, glioblastomul este clasificat de asemenea de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) ca fiind de gradul IV, fiind astfel cea mai gravă tumoră cerebrală. Majoritatea adulților cu vârste cuprinse între 50 și 70 de ani dezvoltă glioblastom, deși factorii de risc respectivi care contribuie la dezvoltarea glioblastomului sunt încă necunoscuți de experții medicali.

Cât de frecvent este glioblastomul?

În medie, bărbații sunt mai predispuși la dezvoltarea glioblastomului decât femeile. Aproximativ trei din 100.000 de persoane dezvoltă un glioblastom în fiecare an, ceea ce face ca acest tip de tumoare cerebrală să fie cel mai frecvent gliom și cea mai frecventă tumoră cerebrală malignă primară la adulți. Gliomii pot apărea în grupuri, în special în cadrul unei familii, și au o probabilitate ridicată de a recidiva în primul an de la diagnosticare.

Cum se dezvoltă un glioblastom?

Un glioblastom se dezvoltă din așa-numitele celule gliale, care se reînnoiesc în mod regulat, la fel ca alte celule. În acest proces pot apărea erori, ceea ce poate duce la o creștere necontrolată a celulelor. De obicei, glioblastomul se dezvoltă într-un timp foarte scurt într-o emisferă cerebrală și se răspândește de aici prin bară în cealaltă emisferă cerebrală. Forma sa amintește de un fluture. De aceea, glioblastiomul este numit și "gliomul fluture".

Care sunt cauzele glioblastomului?

Medicii nu au reușit încă să identifice cu exactitate cauza glioblastomului. Cu toate acestea, este cert că anumite boli ereditare, cum ar fi neurofibromatoza (NF), scleroza tuberoasă, sindromul Turcot, sindromul Lynch și sindromul Li-Fraumeni, pot crește riscul de a dezvolta glioblastom. Expunerea la radiații, posibil cauzate de câmpuri de radiofrecvență sau la care pacientul a fost expus în cursul radioterapiei, poate favoriza, de asemenea, dezvoltarea unui glioblastom.

Care sunt diferitele forme de glioblastom?

Celulele tumorale ale unui glioblastom sunt formate din celule ale sistemului nervos central (celule gliale), care preiau diferite funcții. Medicii fac distincția între o formă primară și una secundară de tumoare, în funcție de modul în care se dezvoltă:

  • Glioblastomul primar: se dezvoltă în câteva săptămâni din celule gliale sănătoase și apare mai frecvent decât glioblastomul secundar. În principal, persoanele în vârstă, între al șaselea și al șaptelea deceniu de viață, dezvoltă glioblastom primar.
  • Glioblastomul secundar: apare dintr-o tumoare cerebrală de grad inferior și este, prin urmare, stadiul final al unei tumori cerebrale de mai lungă durată. Glioblastomul secundar afectează în principal persoanele cu vârsta cuprinsă între 40 și 60 de ani.

Care sunt simptomele glioblastomului?

Simptomele exacte ale unui glioblastom depind de localizarea tumorii cerebrale. În general, se poate spune că un glioblastom provoacă dureri de cap, care apar în principal noaptea și dimineața. Acestea pot fi însoțite de greață și vărsături. Tulburările de vorbire sau crizele de epilepsie, chiar și coma, pot fi, de asemenea, semne ale glioblastomului. Ceea ce frapează la toate aceste simptome este faptul că ele cresc rapid în intensitate, ceea ce se datorează faptului că glioblastomul se dezvoltă în doar câteva săptămâni și crește rapid. Creierul nu se poate adapta atât de repede la schimbarea condițiilor de presiune, motiv pentru care starea de sănătate a pacientului se înrăutățește din ce în ce mai mult într-un timp foarte scurt.

Cum este diagnosticat un glioblastom?

Diagnosticul de glioblastom este de obicei pus de un neurolog. După întocmirea istoricului medical și efectuarea unui examen fizic, neurologul va efectua, de obicei, un examen neurologic și neuropsihologic, folosind tehnici imagistice precum rezonanța magnetică (RMN), tomografia computerizată (CT) și/sau tomografia cu emisie de pozitroni (PET) a craniului. Scopul aici este de a determina tumora cerebrală cât mai precis posibil pentru a crea cele mai bune condiții posibile pentru tratament.

Cum se tratează un glioblastom?

Pentru a crește șansele de supraviețuire ale pacientului, medicul va urmări întotdeauna să îndepărteze complet glioblastomul, fără a provoca leziuni neurologice permanente, cum ar fi paralizia sau tulburările de vorbire. Medicii se referă la acest lucru ca la o operație radicală, o așa-numită rezecție. Aceasta este urmată, de obicei, de radioterapie și/sau chimioterapie. În unele cazuri, așa-numitele câmpuri de terapie tumorală (TTF) sunt, de asemenea, o opțiune. Acesta este un tratament cu câmpuri electrice alternante care se presupune că inhibă creșterea glioblastomului. Metoda de tratament utilizată depinde întotdeauna de vârsta pacientului, de starea generală de sănătate a acestuia și de caracteristicile tumorii.

În cazul în care tumora regresează după o terapie finalizată sau dacă glioblastomul continuă să crească în ciuda tratamentului, medicul poate decide o nouă intervenție chirurgicală și/sau radioterapie sau chimioterapie, în funcție de fiecare caz în parte. De asemenea, se poate lua în considerare dacă pot fi utilizate și alte medicamente.

În plus, este posibil ca pacientul, împreună cu medicul curant, să decidă că glioblastomul nu va mai fi tratat în mod specific, dar în schimb simptomele fizice vor fi ameliorate și timpul de viață rămas va fi modelat în cel mai bun mod posibil. Medicii se referă la această formă de îngrijire paliativă ca fiind "cea mai bună îngrijire de susținere". Pe lângă terapia de ameliorare a durerii, pacientul (și rudele acestuia) beneficiază și de îngrijire psihologică și spirituală.

Care este prognosticul pentru glioblastom?

Glioblastomul este incurabil. Speranța medie de viață, chiar și după operație și radioterapie și chimioterapie ulterioară, este puțin mai mare de un an și depinde întotdeauna de starea generală de sănătate a pacientului și de stadiul tumorii. Dacă 80 la sută din glioblastom poate fi îndepărtat sau dacă rămân mai puțin de 5 cm de tumoare, pacientul are deja un avantaj în ceea ce privește supraviețuirea.