Ce este un meningiom?

Un meningiom (sau meningiom) este o tumoare care își are originea în meninge și este de obicei benignă. Deși tumora nu se dezvoltă în țesutul cerebral, aceasta îl deplasează treptat. Deoarece meningioamele cresc destul de lent, ele pot fi de obicei îndepărtate cu ușurință prin intervenție chirurgicală. Meningioamele sunt cel mai frecvent tip de tumoare din sistemul nervos central. Probabilitatea de a dezvolta un meningiom crește odată cu vârsta, iar femeile au o probabilitate de aproximativ două ori mai mare de a dezvolta un meningiom decât bărbații.

Cum se dezvoltă un meningiom?

Un meningiom se dezvoltă în meninge sau în măduva spinării. În cazul în care meningele degenerează, se poate dezvolta un meningiom. Medicii nu sunt încă lămuriți cu privire la cauzele exacte ale acestei degenerări celulare. Cu toate acestea, ei presupun că o predispoziție genetică, precum și radiațiile ionizante pot contribui la formarea unui meningiom. Un meningiom deplasează treptat creierul, dar nu crește direct în creier.

Care sunt diferitele tipuri de meningiom?

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) face distincția între următoarele trei grade de meningiom:

• Gradul I: meningiom simplu, non-malign (benign), care este cel mai frecvent, cu o frecvență cuprinsă între 85 și 74% și apare de trei ori mai des la femei decât la bărbați. Deoarece meningiomul simplu poate fi adesea îndepărtat complet prin intervenție chirurgicală, prognosticul său este bun.
• Gradul II: meningiom atipic, care apare între 23 și 10 la sută din toate cazurile și afectează în medie mai des bărbații decât femeile. Deoarece meningiomul atipic crește mai mult și poate recidiva chiar și după operație (recidivă), acest tip de tumoare trebuie verificat frecvent.
• Gradul III: meningiom analplastic sau malign (malign), care se dezvoltă între 4 și 2 la sută din toate cazurile, dar apare mai des la bărbați decât la femei. Meningiomul anaplazic poate răspândi metastaze și astfel poate afecta și alte structuri de organe.

Ce simptome provoacă un meningiom?

Simptomele specifice ale unui meningiom depind de localizarea, precum și de mărimea tumorii. Deoarece, de obicei, meningioamele cresc destul de lent, acestea nu provoacă aproape niciun simptom pe parcursul unei anumite perioade de timp. Doar atunci când provoacă simptome, deoarece apasă pe structurile din jur, pot provoca simptome nespecifice, cum ar fi dureri de cap, amețeli până la paralizie, convulsii și/sau pierderea simțului olfactiv. În aceste cazuri, meningiomul trebuie tratat de urgență.

În plus, meningioamele pot provoca următoarele simptome nespecifice:

• Vărsături,
• Tulburări de vedere, care pot fi însoțite de paralizia mușchiului ocular,
• Tulburări de respirație, senzoriale și/sau de conștiență,
• Creșterea tensiunii arteriale cu scăderea simultană a ritmului cardiac,
• Disconfort la mersul la toaletă.

Cum se diagnostichează un meningiom?

Deoarece meningioamele cresc adesea fără simptome, ele sunt de obicei descoperite întâmplător în timpul unei tomografii computerizate (CT) sau a unui examen de rezonanță magnetică (RMN). În cazul în care se suspectează un meningiom, neurologul poate efectua și o angiografie. Aceasta este o examinare radiologică care arată ce vase de sânge au fost deplasate sau strivite de tumoră și ce vase de sânge alimentează tumora.

Alternativ, o spectroscopie prin rezonanță magnetică (MRS) sau o măsurare a fluxului sanguin din creier poate ajuta la determinarea locației exacte a tumorii. În plus, se poate efectua o biopsie pentru a confirma diagnosticul unui anumit meningiom.

Cum se tratează un meningiom?

În primul rând, neurologul va încerca să îndepărteze chirurgical meningiomul complet, inclusiv meningele adiacente și osul afectat de tumoră. În același timp, neurologul trebuie să se asigure că structurile înconjurătoare sunt cruțate cât mai mult posibil, motiv pentru care operația este planificată în detaliu înainte de intervenție. Pe lângă localizarea exactă a tumorii, este importantă și găsirea unui punct de acces pentru îndepărtarea chirurgicală a meningiomului.

Deoarece îndepărtarea completă a meningiomului nu este întotdeauna posibilă, de exemplu din cauza localizării la structurile vasculo-nervoase delicate, se poate efectua un tratament radioterapeutic sau radiochirurgical ca alternativă. În general, un meningiom în zona cupolei craniene laterale poate fi îndepărtat chirurgical mai ușor decât un meningiom la baza craniului sau în linia mediană.

În cazul în care tumora este mică și/sau asimptomatică, poate fi posibilă monitorizarea inițială a acesteia la intervale regulate prin intermediul unui CT sau al unui RMN.

Îngrijirea ulterioară a unui meningiom

În principiu, după un meningiom se recomandă un tratament de reabilitare, care poate avea loc fie în regim ambulatoriu, fie în regim de internare. În cazul în care este vorba de o tumoare benignă care ar putea fi îndepărtată chirurgical, medicii vor ordona, de obicei, reabilitarea neurologică. Pe de altă parte, după îndepărtarea unui meningiom malign, reabilitarea oncologică este, de asemenea, o opțiune pe lângă reabilitarea neurologică.

În timp ce reabilitarea neurologică se concentrează pe deficiențele cauzate de tumora cerebrală (cum ar fi dificultățile în ceea ce privește funcțiile motorii, tulburările de vorbire sau de echilibru), reabilitarea oncologică urmărește să întărească pacientul atât din punct de vedere fizic, cât și psihologic. Alternativ, reabilitarea neuro-oncologică combină ambele abordări.

Care este prognosticul pentru un meningiom?

De obicei, un meningiom crește foarte încet, astfel încât tumora poate fi adesea îndepărtată chirurgical, inclusiv meningele și osul adiacente. Acest lucru este valabil mai ales pentru meningioamele de primul grad. Acest lucru înseamnă că șansele de supraviețuire sunt relativ bune, deoarece riscul ca tumora să revină este, de asemenea, destul de scăzut.

În cazul meningioamelor de gradul al doilea (gradul II), există cazuri benigne care nu prezintă recidive pe termen lung după o intervenție chirurgicală reușită. Cu toate acestea, pot exista și evoluții mai nefavorabile, care tind să aibă recurențe ridicate în ciuda tratamentelor multiple. Prin urmare, oamenii de știință încearcă să identifice markerii moleculari în cadrul studiilor, pentru a evalua mai bine prognosticul după o operație și pentru a adapta mai bine metodele de tratament la pacient.

Dacă este vorba de un meningiom de gradul trei, perspectivele de vindecare completă sunt destul de scăzute. Cu toate acestea, rata de supraviețuire la 5 ani după diagnosticare este de 90 la sută.