Atunci când vorbim de un miom în ginecologie, vorbim în general despre tumori benigne sensibile la hormoni. De altfel, termenul de miom provine de la celebrul medic Rudolf Virchow, care a ținut o prelegere despre miom încă din 1863.

În general, fibroamele se dezvoltă în timpul fazei fertile a vieții unei femei, adică nu apar fibroame mai mult într-o formă în creștere înainte de pubertate și după menopauză.

Majoritatea femeilor cu un fibrom nu au niciun simptom sau plângere. Aproximativ 12-25% dintre femeile aflate la vârsta fertilă au fibromuri.

Doar 0,1% dintre miomi degenerează într-o tumoare malignă.

În funcție de localizarea fibromilor, se face o distincție între următoarele tipuri:
- fibroame care se umflă spre cavitatea uterină (așa-numitele fibroame submucoase, tip 0-3),
- fibroame în interiorul peretelui uterin (spg. fibroame intramurale, tip 3-6) și
- fibroame care ies spre cavitatea abdominală (așa-numitele fibroame subseroase, tip 7).

Următoarele frecvențe pot fi găsite în literatura de specialitate sub termenul de miom:

Miom: | 253 Hz | 420 Hz | 453 Hz | 832 Hz | 832 Hz |

Miom: | 127 Hz | 253 Hz | 420 Hz | 453 Hz | 453 Hz | 689 Hz | 832 Hz |

Miom malign: | 127 Hz | 253 Hz | 420 Hz | 453 Hz | 482 Hz | 689 Hz | 832 Hz |

Miomul uterin: 253 Hz | 420 Hz | 453 Hz | 453 Hz | 482 Hz | 689 Hz | 832 Hz |