Ce sunt sarcoamele?

Sarcoamele sunt tumori maligne rare care afectează anual aproximativ 5.000 de pacienți în Germania, reprezentând astfel aproape un procent din toate cazurile noi de cancer. Acestea se dezvoltă în principal (aproximativ 85 la sută din toate sarcoamele) în țesuturile moi, cum ar fi mușchiul, grăsimea și/sau țesutul conjunctiv. Mai rar, ele pot apărea și în oase (aproximativ 15 la sută din toate sarcoamele). Sarcoamele cuprind aproximativ 100 de subtipuri diferite, a căror identificare este extrem de importantă pentru tratament.

În ce tumori ale țesuturilor moi se împart sarcoamele?

În general, sarcoamele sunt împărțite în următoarele trei tipuri de tumori ale țesuturilor moi:

• tumori benigne și neagresive ale țesuturilor moi: cum ar fi un liposarcom (aparține celui de-al doilea sarcom de țesut moale ca frecvență, după histiocitom), un fibrosacrom (provine din celulele țesutului conjunctiv) sau hemangioamele sunt tumori localizate care nu se dezvoltă în alte țesuturi. Cel mai adesea, aceste tipuri de tumori apar pe brațe sau picioare. În cazuri mai rare, acestea pot afecta, de asemenea, abdomenul, pelvisul, umerii și/sau capul și gâtul.
• Tumorile intermediare ale țesuturilor moi: cum ar fi fibrosarcoamele agresive (tumorile desmoide) cresc direct în țesutul vecin. Cu toate acestea, de obicei, nu fac metastaze în alte părți ale corpului.
• Tumori maligne ale țesuturilor moi (sarcoame): cum ar fi liposacomii sau leiomiosarcoame (formate din celule musculare netede), care cresc direct în țesutul vecin și pot, de asemenea, să facă metastaze în organe îndepărtate.

În mod obișnuit, sarcoamele de țesut moale răspândesc celulele tumorale în principal prin fluxul sanguin și fac adesea metastaze la plămâni, în timp ce metastazele la ganglionii limfatici sunt mult mai puțin frecvente.

Angiosarcomul este un subtip oarecum specializat de sarcom de țesut moale. Aceasta este o tumoare malignă care apare adesea în piele, ficat, sân sau splină. Angiosarcomul își are originea în vasele limfatice (un limfangiosarcom) sau în celulele endoteliale ale vaselor de sânge (un hemangiosarcom).

În ce tumori osoase se diferențiază sarcoamele?

În timp ce tumorile osoase pot fi benigne sau maligne, sarcoamele osoase sunt întotdeauna maligne. Acestea își au originea în țesutul cartilaginos sau direct în os, ceea ce le diferențiază de metastazele osoase. Acest lucru se datorează faptului că acestea din urmă nu își au originea în oase, ci în alte organe. Celulele tumorale au făcut apoi metastaze în oase.

Cele mai frecvente sarcoame osoase includ condrosarcomul (o tumoare osoasă malignă), osteosarcomul (cea mai frecventă tumoare osoasă malignă primară) și sarcomul lui Ewing. Osteosarcomul și sarcomul lui Ewing sunt deosebit de frecvente la copii, adolescenți și/sau adulți tineri, în timp ce aceste două sarcoame osoase sunt rare la adulții cu vârsta de peste 40 de ani. La rândul lor, persoanele cu vârsta de peste 50 de ani au o probabilitate mai mare decât media de a dezvolta condrosarcom.

Un subtip mai specific de sarcom osos este rabdomiosarcomul. Acesta este un carcinom care apare în principal în copilărie și se dezvoltă din celulele mezenchimale embrionare. Aceste celule se pot dezvolta în continuare în celule musculare scheletice. Un rabdomiosarcom se poate dezvolta în orice parte a corpului și poate implica aproape orice tip de țesut muscular.

Cu ce simptome se pot manifesta sarcoamele?

Sarcoamele nu provoacă, de obicei, niciun simptom tipic, motiv pentru care sunt adesea diagnosticate târziu. Primul semn este o umflătură sau o umflătură nedureroasă. În cazul în care umflătura sau nodulul se extinde, poate exista și o senzație de tensiune în zona afectată a pielii. Doar atunci când sarcomul deplasează nervii și/sau crește în țesutul nervos poate apărea durerea.

În cazul în care sarcomul este superficial, acesta este de obicei descoperit mai devreme decât sarcoamele care sunt mai adânc în țesut sau care s-au instalat în piept sau în abdomen. Dacă este prezent un sarcom osos, acesta poate duce la dureri articulare, rigiditate a articulațiilor sau la o fractură osoasă.

În cazul în care se observă o umflătură care nu a dispărut după mai mult de patru săptămâni, trebuie neapărat consultat un medic pentru a clarifica din punct de vedere medical această umflătură. Acest lucru este valabil mai ales dacă umflătura are un diametru de 5 cm, crește în dimensiune, provoacă dureri (severe) și/sau pare să fie sub piele. Dacă se aplică toate aceste caracteristici, probabilitatea unei tumori maligne crește.

Care sunt cauzele sarcoamelor?

Cauza exactă a apariției sarcoamelor este încă necunoscută de experții medicali. Cu toate acestea, următorii factori sunt considerați a fi riscuri posibile pentru dezvoltarea unui sarcom:

• Sindroame genetice rare pot favoriza dezvoltarea sarcoamelor.
• După radioterapie, se poate dezvolta un sarcom la locul unde a avut loc radioterapia.
• Un anumit tip de virus herpetic uman poate juca un rol în dezvoltarea sarcomului Kaposi.
• Dezvoltarea sarcoamelor la nivelul ficatului este probabil legată de clorura de vinil.
• Toxinele din mediul înconjurător și/sau contactul cu anumite substanțe chimice pot duce la apariția sarcomului.
• Inflamația cronică poate reprezenta un risc pentru sarcomul țesuturilor moi.

Care este evoluția unui sarcom?

Un sarcom depinde de diverși factori și, prin urmare, evoluează întotdeauna destul de diferit. În plus față de întrebarea care este subtipul de sarcom, depinde și de faptul dacă celulele tumorale sunt maligne, ce dimensiuni a atins deja sarcomul, unde este localizat sarcomul și dacă sarcomul a format deja metastaze. Toți acești factori determină dacă sarcomul poate fi îndepărtat chirurgical.

Cum se diagnostichează un sarcom?

Deoarece sarcoamele sunt rare și pot lua multe forme diferite, diagnosticarea nu este întotdeauna ușoară. Cu toate acestea, identificarea subtipului de sarcom este o condiție prealabilă pentru un tratament optim. Pentru a pune diagnosticul, medicii vor lua mai întâi istoricul medical al pacientului și apoi vor efectua un examen fizic amănunțit. Cu ajutorul unor tehnici imagistice, cum ar fi imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) și/sau tomografia computerizată (CT), medicul poate determina cât de departe s-a răspândit tumora. Prin prelevarea unei mostre de țesut (biopsie) și examinarea acestuia pentru a se vedea dacă este vorba de țesut fin, se poate pune un diagnostic definitiv al sarcomului.

Cum se tratează un sarcom?

Pacienții care au o suspiciune bine întemeiată de sarcom sau al căror diagnostic a fost deja confirmat ar trebui să se adreseze unui centru specializat în tratamentul sarcoamelor. În acest centru special pentru sarcomi, experți din diferite domenii lucrează mână în mână. Pentru a iniția măsurile terapeutice adecvate, trebuie mai întâi să se determine tipul exact de sarcom. Pentru a face acest lucru, medicii trebuie să știe dacă tumora crește local, dacă a crescut deja în țesutul vecin și dacă s-a extins la metastaze. Dar starea generală de sănătate și vârsta pacientului joacă, de asemenea, un rol important în alegerea tratamentului.

Metode de tratament pentru sarcoamele țesuturilor moi

Sarcoamele de țesut moale pot fi tratate, în principiu, prin intervenție chirurgicală, radioterapie sau chimioterapie. Cu toate acestea, sarcoamele de țesut moale pot fi tratate și cu medicamente.

Dacă este vorba de un sarcom de țesut moale localizat, acesta poate fi îndepărtat cât mai complet posibil prin intervenție chirurgicală. Dacă aceasta are succes, șansele de recuperare sunt foarte bune. La unii pacienți, poate fi necesară și obligarea la radioterapie și/sau chimioterapie înainte de operație (tratament neoadjuvant). Dacă este necesar un tratament suplimentar după operație, de exemplu sub formă de radioterapie postoperatorie, medicii se referă la aceasta ca terapie adjuvantă. Aceasta are rolul de a reduce riscul ca tumora să se formeze din nou. În unele cazuri, poate fi comandat atât un tratament pre- cât și post-tratament.

Metode de tratament pentru sarcoamele osoase

Sarcoamele osoase sunt, de asemenea, tratate în principal prin intervenție chirurgicală, radioterapie sau chimioterapie. În mod similar, medicamentele direcționate pot promite o vindecare atunci când se tratează sarcoame osoase individuale. La fel ca în cazul sarcomului de țesuturi moi, tipul de sarcom, localizarea tumorii și dimensiunea acesteia sunt, de asemenea, importante pentru sarcomul osos. Dar și întrebarea dacă tumora a crescut deja în țesutul vecin și a format deja tumori joacă un rol în metoda de tratament. În plus, există starea generală de sănătate și vârsta pacientului.