Ce este sindromul Morvan?

Medicii folosesc termenul de sindrom Morvan pentru a descrie o boală a sistemului nervos central destul de rară, dar care pune în pericol viața. Boala este însoțită de insomnie severă, suprastimulare a nervilor (neuromiotonie), boli ale sistemului nervos autonom (disautonomie) și afectarea funcțiilor cerebrale (encefalopatie). deseori, sindromul Morvan are o asemănare a simptomelor sale cu encefalita limbică (LE), simptome inflamatorii ale sistemului nervos central.

Cum se dezvoltă sindromul Morvan

Medicii consideră că sindromul Morvan este cauzat de o boală autoimună sau în legătură cu o boală tumorală (paraneoplazică). Sindromul Morvan apare adesea în legătură cu o tumoare a timusului (timom) sau cu așa numiții anticorpi CASPR2.

Care sunt simptomele sindromului Morvan?

Pacienții care au sindromul Morvan se plâng de următoarele simptome:

• Halucinații, confuzie și chiar amnezie, dezorientare spațială și temporală,
• Contracții musculare (mioclonii),
• Fluctuații ale tensiunii arteriale,
• transpirație excesivă (hiperhidroză),
• spasme musculare dureroase (miokimie),
• Hiperactivitate,
• pierdere nedorită în greutate,
• Mâncărime (prurit),
• Febră.

Cum se diagnostichează sindromul Morvan?

Sindromul Morvan este asemănător cu encefalita limbică (LE) în ceea ce privește simptomele sale. Aceasta se referă la simptome inflamatorii ale sistemului nervos central. Pentru a diagnostica exact de ce boală suferă pacientul, se compară diferitele simptome între ele. În timp ce amnezia și convulsiile indică mai degrabă encefalita limbică (LE), hiperhidroza, miokimia și insomnia sunt semne ale sindromului Morvan.

Cum se tratează sindromul Morvan?

Sindromul Morvan este adesea tratat cu plasmafereză, în unele cazuri în combinație cu steroizi. Plasmafereza este procedura tehnică de prelevare a plasmei sanguine pentru a combate mâncărimile, tulburările psihice și transpirația excesivă. După administrarea prelungită a tratamentului, schimbul de plasmă poate îmbunătăți, de asemenea, contracțiile musculare și insomnia.

Pe lângă plasmafereză, se poate efectua și o timectomie, adică îndepărtarea glandei timus, și/sau se poate prescrie administrarea de azatioprină, un imunosupresor. Până în prezent, nu există o terapie cauzală pentru sindromul Morvan, adică o abordare terapeutică care să combată cauza bolii. Administrarea de haloperidol poate ajuta în cazul agitației psihomotorii și al halucinațiilor.

Care este prognosticul pentru sindromul Morvan?

La 90% din totalul pacienților care suferă de sindromul Morvan, boala se vindecă spontan, în timp ce la unul din zece bolnavi duce la deces.