- Sisteme de frecvență
-
Teme
- Tumori benigne (benigne)
- Tumoră malignă (malignă)
- Polipi
- Chisturi
- Viruși
- Bacteria
- Dermatologie și frecvențe
- Ginecologie și frecvențe
- Boli și frecvențe
- Neoplazia și terapia de frecvență
- Agenți patogeni și terapia de frecvență
- Esoterismul și terapia de frecvență
- Hidrogenul - terapia prin frecvență
- Subiecte Electrosmog
- KE herbs blog
- Baza terapeutică de frecvență
- Biozapper
- Vânător 4025 - Meta Hunter
- Terapia prin frecvență în Austria
- Sănătate în general
- Teoria elementelor
- Micoterapie
- Domeniul vital
- Alergii
- Echilibrul acido-bazic
- Boli fungice
- Buchempfehlungen
- Komplementäre Medizin
- Adaosuri
- E-smog
- Frecvențe
- Analiză
- Academia
Lexicon: A
Aflatoxina și terapia de frecvență
Definiție:
Aflatoxinele sunt compuși chimici toxici produși de anumite mucegaiuri, în special din genul Aspergillus. Aceste mucegaiuri se dezvoltă adesea pe produse agricole precum porumbul, arahidele și semințele de bumbac, în special în condiții de umiditate și căldură.
Originea:
Aflatoxinele sunt produse în principal de speciile de mucegai Aspergillus flavus și Aspergillus parasiticus. Aceste mucegaiuri se pot dezvolta pe diverse alimente și furaje dacă condițiile de depozitare nu sunt optime.
Riscuri pentru sănătate:
Aflatoxinele sunt cancerigene și pot provoca probleme grave de sănătate la oameni și animale. Consumul de alimente contaminate cu aflatoxine poate crește riscul de cancer hepatic. Acestea pot provoca, de asemenea, o intoxicație acută, care poate duce la afectarea și insuficiența hepatică.
Reglementare:
La nivel mondial sunt în vigoare reglementări stricte pentru a controla nivelurile de aflatoxină din alimente și furaje. Aceste reglementări sunt menite să asigure că concentrațiile de aflatoxine din produsele alimentare sunt sub limitele specificate pentru a proteja sănătatea consumatorilor.
Prevenirea:
Pentru a preveni formarea aflatoxinelor, este important să se depoziteze produsele agricole în condiții adecvate care să inhibe dezvoltarea mucegaiurilor. Aceasta include controlul umidității și al temperaturii în timpul depozitării și transportului.
Detectarea:
Aflatoxinele pot fi detectate prin diverse metode analitice, inclusiv cromatografia lichidă de înaltă performanță (HPLC) și testele imunoenzimatice (ELISA). Aceste teste sunt esențiale pentru monitorizarea și controlul nivelurilor de aflatoxine din alimente.
De știut:
- Aflatoxinele au fost descoperite pentru prima dată în anii 1960, după ce mii de curcani au murit în Anglia din cauza unei boli misterioase, care a fost pusă ulterior pe seama furajelor contaminate cu aflatoxine.
- Există diferite tipuri de aflatoxine, inclusiv aflatoxina B1, B2, G1 și G2, aflatoxina B1 fiind considerată cea mai toxică.
Cercetare:
Cercetarea se concentrează pe dezvoltarea de metode de reducere a contaminării alimentelor cu aflatoxină și pe cultivarea de plante rezistente la infestarea cu mucegai.